Parohia Ortodoxă Sângeorgiu de Mureș I este comunitatea celor aproape jumătate dintre creștinii ortodocși din comuna Sângeorgiu de Mureș. Comunitatea are drept lăcaș de cult biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, construită în forma actuală în 1918, îmbogățită cu turlele laterale și din față după 1989, restaurată și repictată integral între anii 2012 – 2020. Parohia este moștenitoarea patrimoniului Parohiei Sângeorgiu de Mureș, care cuprinde printre altele capela și cimitirul confesional ortodox de pe strada Bisericii și fosta casă cantorală, care se va transforma în centru social cultural. Parohia asigură activitatea pastoral – misionară și cultural- patriotică pentru toți membrii săi din comuna Sângeorgiu de Mureș și pentru toți membrii afiliați, care au domiciuliul în Târgu Mureș sau în alte localități din județ și din țară. Din data de 01.12.2014 preot paroh este P.C.Pr. Icon stavr. Gigel Roată, preot cu aproape 30 de ani de experiență și cu studii post-universitare, având gradul I în preoție și înscris la cursurile de doctorat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, la Catedra de Istoria și Filosofia Religiilor.
Parohia Ortodoxă Română Sângeorgiu de Mureș II a fost înființață la 1 Martie 2008, având hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena. În anul 2008 activitatea de cult a fost săvârșită în biserica parohială Sângeorgiu de Mureș I. Din data de 11 ianuarie 2009 s-a primit o casă pe strada Wesselenyi Erszebet nr. 10, care a fost transformată în capelă. La această locație s-a săvârșit cultul divin public până în 18 mai 2018, când ne-am mutat în biserica nouă construită pe strada Căminului. De atunci cu ajutorul Bunului Dumnezeu, tot programul liturgic se desfășoară aici. Preot paroh este din 2008 până în prezent Eugen Bărăian. Credincioșii parohiei noastre iubesc Sfânta Biserică a Domnului Hristos și aceasta se vede prin prezența numeroasă în duminici și sărbători la Sfintele Slujbe.
Prima mențiune scrisă datează din 1326, când era deja o parohie independentă. Sângeorgiu de Mureș a avut întotdeauna preot: capelanul din curte îndeplinea serviciul sacru. Lista preoților datează din 1724, conform căreia preotul curții era preotul oficiant, în toate cazurile un părinte franciscan din Șumuleu Ciuc sau Călugăreni. În 1826 a fost anexată la Târgu-Mureș. Din 1930, Márton Kiss a fost părintele franciscan la inițiativa căruia a fost construită clădirea parohială. Din 1936, clădirea a fost folosită ca mănăstire. A fost înființată parohia independentă. În 1901 lângă biserică a fost înființată o școală cu o singură clasă, în care predarea a fost asigurată de cantorul bisericii. În 1940 părintele Márton Kiss a devenit directorul școlii. În 1948 școala deja extinsă a fost naționalizată. Mai mult de jumătate dintre credincioși s-au mutat în localitate din Ținutul Secuiesc în anii 1960. În 2009, cu ocazia mileniului, în Cotuș a fost construită Casă a Sfântului Gerard (Gellért) de 50 de metri pătrați, unde sărbătoarea Sfântului Gerard este celebrată în ultima duminică din septembrie a fiecărui an.
Parohia romano-catolică din Sângeorgiu de Mureș a crescut de-a lungul timpului și a devenit unul dintre centrele spirituale și culturale ale comunei. Parohia găzduiește mai multe formațiuni muzicale, coruri și grupuri spirituale. În fiecare lună găzduiește lansări de carte, expoziții de pictură și de fotografie. Este un loc ideal pentru tabere de pictură, tabere pentru copii, cercetași, repetiții de canto. Grădina parohială găzduiește, de asemenea, Ziua anuală a comunității maghiare. Parohia dispune de un adăpost de pelerinaj pentru pelerinii de pe Calea Mariei.
Paroh: Em. Lajos Baricz
Adresa poștală: 547530-Sângeorgiu de Mures, Str. Márton Áron nr. 24., jud. Mureș
Tel: 0265-318.654
Email: bariczlajos@gmail.com
„Biserica datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea și a fost reconstruită în stil gotic la începutul secolelor al XV-lea și al XVI-lea. Este posibil să fi existat în secolul al XII-lea, deoarece bisericile Sfântului Gheorghe sunt considerate a fi cele mai vechi” (Léstyán). Clădirea cu o singură navă este construită din cărămidă și își păstrează trăsăturile din vechea epocă arpadiană: absida semicirculară, arcul de triumf și ferestrele romanice înguste ale sanctuarului. Absida semicirculară a sanctuarului și frumoasa fereastră romanică, care încă s-a păstrat, sunt dovada că biserica datează din această perioadă. Data estimată de construcție a navei este 1442. Deasupra ferestrei sudice lungi și înguste a sanctuarului, antablamentul este articulat de o cornișă cu archete. În 1731 acoperișul a ars, iar tavanul s-a prăbușit, astfel biserica a fost complet renovată. Arcul de triumf „ezită” între arc în cerc și arc frânt, nu este nici gotic, nici romanic, ci o soluție tipică de tranziție între cele două. Portalul, intrarea de sub turn, este realizat din piatră cioplită în stil gotic. Cel mai tânăr element al clădirii este turnul construit în 1823. Pe latura sudică a naosului, în timpul renovării din 1956, a fost găsit un ancadrament de ușă acoperit cu tencuială. În 1556, biserica aparținea congregației luterane, iar între 1572 și 1720 a celei reformate. Contele Dávid Petki a luat-o înapoi și a restaurat biserica, care era complet ruinată. În 1731 acoperișul a ars, iar tavanul s-a prăbușit, astfel biserica trebuia renovată în totalitate. Atunci a fost realizat tavanul casetat, altarul baroc, amvonul și corul care există și astăzi. Întregul tavan al naosului este acoperit cu casete dreptunghiulare cu vrejuri și motive florale care datează din 1750. Autorul celor 81 de casete de trei dimensiuni este necunoscut. Deasupra ferestrei sudice lungi și înguste a sanctuarului, antablamentul este articulat de o cornișă cu archete. În 1731 acoperișul a ars, iar tavanul s-a prăbușit, astfel biserica a fost complet renovată. Turnul a fost construit în 1823.
Până la mijlocul anilor 1600, Sângeorgiu de Mureș a fost o biserică mamă reformată, cu Livezeni ca filială. Datorită eforturilor de recatolizare ale familiei Petki, importanța bisericii reformate locale a scăzut.
Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, situația s-a îmbunătățit, stabilindu-se slujirea în Sângeorgiu de Mureș a preotului și învățătorului din Livezeni. În ultima treime a secolului al XVIII-lea, stăpâna localității a fost cea care a donat obiecte bisericești și clenodii bisericii. În același timp, parohia a primit noi terenuri, în principal prin donații. În 1823, văduva contelui József Petki a donat un teren bisericii reformate din Sângeorgiu de Mureș. Lăcașul de cult a fost construit pe această bucată de pământ. A existat așadar o mică casă de rugăciune, dar tot nu era cea potrivită, și era din ce în ce mai puțin capabilă să satisfacă nevoile congregației în creștere. În anul 1908, a fost ales un comitet de 15 membri cu scopul de a pregăti construirea bisericii. În decembrie 1918 au depus o cerere la protopopiat de a transforma biserica în biserică mamă și de a deschide „un nou oficiu preoțesc” în Sângeorgiu de Mureș. Acest lucru a avut loc în cele din urmă în 1926. În 1935, cu ajutorul episcopului și al patronajului, a fost construită biserica, care a găzduit și școala, și casa parohială. În 1981, coridorul fostei școli a fost demolat și a fost construită o sală de ședințe, iar casa parohială a fost și ea lărgită. În 1988, statul a confiscat din nou din terenurile parohiei. Cu această ocazie, au fost confiscate 11000 m2 de teren pentru construirea unui bloc de locuințe.
În 1991, s-a stabilit un acord de înfrățire cu biserica Niyverdal din Olanda, ai cărei membri au ajutat apoi foarte mult biserica din Sângeorgiu de Mureș. În 1994 au început pregătirile pentru construcția turnului bisericii după planurile lui Kali Ellák. Până la crăciunul anului 1995, s-a demolat porticul și s-a construit un turn pentru clopotul mic. Pastorul bisericii în această perioadă era László Adorjáni, care a slujit congregația până în 2003. După pensionarea acestuia, membrii bisericii l-au ales și invitat pe Eörs Becsky să le fie pastor. În cadrul bisericii funcționează corul reformat Reménység (Speranța), grupul de tineri Shalom și Uniunea femeilor reformate. Intelectuali și muzicieni reformați au înființat ansamblul Manna, care servește comunitatea cu cântece religioase moderne. În biserică se află o placă comemorativă în memoria soldaților maghiari din Sângeorgiu de Mureș care au murit în Primul și al Doilea Război Mondial.
„Biserica cu planul cu două celule a satului a fost edificată din cărămidă în 1782. Sanctuarul, mai îngust decât naosul, închizând cinci laturi ai unui octogon, este orientat spre nord-est. Fațada sud-vestică a naosului se termină într-un turn, iar partea de sud-est are un portic deschis cu arcade. Exteriorul este foarte simplu: pereții sunt articulați de postament, antablament și lesene pe colț. Acestea din urmă sunt conectate prin pilaștri orizontali sub antablament. Iluminatul este asigurat de ferestre simple în formă de semicerc. Turnul este articulat pe verticală și pe orizontală cu lesene. În partea superioară au fost amplasate pe fiecare parte ferestre (abat-son) în formă de semicerc, iar sub cornișă, ceasuri pe bază de ipsos. Interiorul bisericii construite în 1782 are un stil puritan. Pereții albi sunt nearticulați. Tavanele sunt decorate cu rame lobate realizate din stuc. În naos, un model simetric din stuc cu panglici și lalele umple cadrul. Cadrul din sanctuar este decorat cu model în formă de panglici. Ramele din stuc se întind pe marginile tavanelor și pe pereți, sub tavan.
[Barabás Kisanna: A csejdi református templom (Művészettörténeti tanulmány) (Biserica reformată din Cotuș. Studiu de istoria artei), Református Szemle, 98. 2005. martie-aprilie, p. 206]
Parohia Greco-Catolică ”Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil” Sângeorgiu de Mureș
Biserica Greco-Catolică face parte din peisajul confesional al Transilvaniei și s-a identificat încă de la început cu lupta românilor pentru libertate reprezentând atât de bine aspirațiile europene: dorința de a se integra în lumea modernă prin cultură, învâțământ și artă.
Localitatea Sângeorgiu de Mureș este strâns legată prin istoria ei de Biserica lui Petru, Catolică, fiind atestată documentar din anul 1332 cu numele de Sancta Georgia în lista de zeciuială papală.
Existenţa bisericii şi a credincioşilor greco-catolici din Sângeorgiu este veche şi strâns legată de anul 1707, având elemente grăitoare care merg mult în istoria timpului trecut. Biserica a fost construită atunci din lemn și avea hramul ”Bunei Vestiri”, numărând 605 credincioși greco-catolici, așa cum este menționat în Șematismului veneratului cler de la 1900.
Trecând pe şoseaua de la Târgu Mureș spre Reghin, pe partea dreaptă, pe o colină a satului, ochii se opresc asupra cimitirului din sat unde, odinioară, străjuia Biserica Greco-Catolică, ca un luminător al Cerului. Era semnul că acolo, nu departe de malul drept al Mureșului, trăieşte şi-l iubeşte pe Dumnezeu, o frumoasă mulţime de oameni care formau Parohia Greco-Catolică. Istoria parohiei Bisericii Greco-Catolice s-a confundat timp de aproape trei decenii cu însăși istoria românilor din Sângeorgiu de Mureș. Pentru lumea satului preoții au reprezentat modelul în plan religios, cultural și național.
În decursul istoriei sale tricentenare, Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică, a contribuit la prefigurarea şi pregătirea drumului spre Marea Unire de la 1918 prin formarea umană, spirituală şi culturală a tinerelor generaţii de transilvăneni (indiferent de confesiune), la lumina valorilor creştine autentice, a iubirii de Biserică şi de Neam.
Din anul 1948, după interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, autoritățile comuniste au instalat în Biserica Sfinții Arhangheli din Sângeorgiu de Mureș o Parohie a Bisericii Ortodoxe Române. În anul 1977, biserica, clădirea care aparținea de drept Parohiei Greco-Catolice din Sângeorgiu de Mureș, a fost distrusă într-un incendiu.
Trecută prin vitregia timpului, urmând drumul Calvarului și al martiriului cu toate bunurile confiscate ca urmare a politicii comuniste, după 1989 comunitatea Greco-Catolică a renăscut deși numărul credincioșilor nu mai este atât de mare ca în anii de dinaintea celui de al Doilea Război Mondial ( 831 de persoane după Șematismul din anul 1932).
După 30 de ani petrecuți în catacombele democrației post revoluționare și a unei cvasi-libertăți, în acest an, 2021, se va începe construirea unei biserici de zid pentru comunitatea noastră, sub coordonarea părintelui protopop al Târgu Mureșului Ioan Fărcaș, administratorul parohiei Sângeorgiu și cu sprijinul conducerii primăriei.
Fie ca Dumnezeu, Stăpânul istoriei, să răsplătească din abundență pe toți credincioșii acestei comune binecuvântate de Dumnezeu!
Biserica unitariană În 1994, consiliul local a pus la dispoziția unitarienilor, pe baza unui contract de uzufruct, 10 ari din așa-numita Grădina Trandafirilor pentru construirea unei biserici pe actuala stradă Trandafirilor. Piatra de temelie a bisericii proiectate de arhitectul Gábor Bíró din Târgu-Mureș a fost pusă pe acest loc în data de 30 iunie 1994. Biserica a fost construită sub supravegherea pastorului Sándor Balázs și a curatorului György Incze. Biserica a fost sfințită la 15 octombrie 1995. În 1999, parohia a decis să construiască un turn cu o bază separată, diferit de planul inițial. Astfel, pe baza planurilor arhitectului Lóránt Bakó, a început construcția unui turn înalt de 17 metri, cu o suprafață de 9 metri pătrați, la intrarea în biserică. Turnul a fost finalizat în 2001.
O scurtă istorie a congregației unitariene Potrivit tradiției orale, a existat o perioadă în istoria Sângeorgiului de Mureș când satul era în întregime de confesiune unitariană. Nu au existat cercetări pentru a stabili cu exactitate când a fost perioada respectivă. Cu toate acestea, există două posibilități: una în secolele XV-XVI, deoarece există o pauză în istoriografia romano-catolică în Sângeorgiul de Mureș, biserica catolică neavând înregistrări din această perioadă. O altă perioadă posibilă în care se poate presupune o prezență unitariană mai semnificativă este cea a principelui Mihai Apafi I. Fără documente, însă, este imposibil de dovedit existența acestei epoci unitariane. Cert este că chiar dacă a existat o perioadă unitariană în istoria satului, congregația nu a supraviețuit stabilirii iezuiților la Târgu-Mureș în epoca Contrareformei. Conform statisticilor locale privind bisericile recunoscute legal, primul cetățean de confesiune unitariană a fost înregistrat în 1857. Parohia unitariană din Sângeorgiul de Mureș a fost înființată de Sándor Balázs, pastorul din Călușeri, care i-a adunat pe credincioșii unitarieni după schimbarea regimului și a ținut prima slujbă unitariană în sala de consiliu a parohiei romano-catolice la 26 ianuarie 1992. Numărul credincioșilor din parohie în 2020 a fost de 199.
Mănăstirea carmelitană din Sângeorgiu de Mureș, care poartă numele Sfintei Tereza de Lisieux
Înființarea mănăstirii se datează din 1997, când Arhiepiscopul Romano-Catolic de Alba Iulia, Dr. György Jakubinyi i-a invitat pe Carmelitanele din Pécs, Ungaria să înființeze un locaș în Transilvania. În 2001, un mic grup de surori carmelitane a sosit pentru a căuta un loc potrivit pentru noua mănăstire. Decizia finală cu privire la locație a fost luată în 2004 – surorile au ales Sângeorgiu de Mureș. Piatra de temelie a mănăstirii a fost pusă în 2005. Mănăstirea a fost sfințită în 2006. Pe lângă o viață de rugăciune intensă, surorile sunt implicate și în decorarea lumânărilor și în legarea de cărți. În prezent, cinci surori din Transilvania și una din Ungaria slujesc în mănăstire. Mănăstirea oferă o posibilitate de a se retrage din lume pentru toți cei care doresc să găsească liniște, fie individual, fie în grupuri mici.
Contact: Ordinul Carmelitanilor Desculți – Mănăstirea Carmelitană Sfinta Tereza de Lisieux
Sângeorgiu de Mureș
Str. Tofalău nr. 170
Adresa poștală:
RO – 547530
Sângeorgiu de Mureş
Str. Tofalau nr. 170,
Jud. Mureş
+40 749 065 399
