Istoria morii începe în anul 1912 când Váradi Béla a construit o moară țărănească pe terenul cumpărat de la Borosnyai Ferenc. În anul 1916, Váradi vinde moara și întregul teren lui Csiki Dénes, de profesie morar.

În construcția edificiului morii pot fi distinse două etape:

– prima etapă sau cea de bază (1912 – mijlocul anilor 1930): construcția executată din lemn cuprinde sala morii și sala mașinilor;

– a doua etapă sau cea de extindere: construcția de bază este extinsă prin mărirea sălii morii, de asemenea se redimensionează compartimentul superior al sălii motorului.

În prima etapă instalația de măcinat era formată dintr-un valț și o piatră, în a doua etapă instalația a fost mărită la două valțuri duble și două sau trei perechi de pietre. Întregul sistem a fost acționat de un motor de 35 CP produs de Magyar Motor- és Gépgyár R.T./Mayer Gépgyár,  Vas- és Fémöntöde din Szombathely cu numărul de fabricație 1720. Motorul funcționa pe bază de cărbune gazeificat. Gazul metan s-a introdus la sediul morii în data de 25 mai 1946.

În data de 17 iunie 1948 moara a fost naționalizată. În momentul naționalizării moara funcționa cu un număr de 6 angajați, iar instalațiile de măcinat ale morii antrenate de motorul de 35 CP asigurau o capacitate de prelucrare de 15 tone de cereale în 24 de ore.

Serviciile de calitate prestate de angajații morii au răspândit renumele acesteia dincolo de hotarele comunei, la moară venind clienți și din alte comune mai apropiate sau mai îndepărtate.

După 95 de ani de activitate, instalațiile au fost oprite iar activitatea a fost sistată în anul 2007.