Parcul se situează pe dealul din Sângeorgiu de Mureș, pe creasta plană a acestuia, cu o suprafață de 5 hectare prezentând un sol brun de pădure pe care de-a lungul veacurilor s-a depus un strat de sol aluvial. Parcul are rolul de a apăra castelul, înconjurându-l și având cea mai mare întindere pe partea dinspre șosea. Acest parc cuprinde și stejari seculari: diametrul stejarilor este de 150 cm. Copacii au fost analizați în 1947 de către dr. Traian Săvulescu, academician si botanist care a determinat vârsta stejarilor, unul având 645 ani, iar celălalt 735. Azi, în 2024, unul are 721 iar celălalt 811 ani.

Din punct de vedere al stilului parcul acesta a fost construit ca ,,parc englezesc”: în primele decenii a mascat castelul, copacii fiind plasați pe marginea unui drum de acces sinuos care făcea legătura cu șoseaua principală. În 1962 însă o furtună din luna august a deteriorat semnificativ arborii parcului, mai mulți copaci au fost doborâți, și anume uriași pini de pădure și frasinii. În momentul în care s-a trecut la înlocuire acestor copaci, cei noi au fost plasați într-o linie dreaptă. În consecință și drumul de acces a devenit drept. Această intervenție nu a afectat restul copacilor din parc, păstrându-se într-o stare bună teiul, stejarul, salcâmul, arțarul, castanul sălbatic, tisa, cornul, chiar și aleea înconjurată de arbuștii de corn. Totuși trecerea vremii și-a lăsat amprenta pe acești copaci faimoși. Aleea mai sus amintită este de fapt o colecție de soiuri, mai exact 28 de soiuri de corn, acest gen fiind reprezentat din punct de vedere al timpului de coacere, al formei, al dimensiunii fructelor iar conținutul de substanțe medicinale, compoziția chimică, eficacitatea au fost testate în ultimele decenii.